În articolul de faţă propun o nouă formulă de calcul a impozitului pe profit, care ţine cont nu atât de presiunea fiscală individuală, ci mai degrabă de stimularea acumulării de capital şi creşterea productivităţii. Abordarea impozitării profitului firmelor ar porni de la cu totul alte obiective decât presiunea fiscală care în mod obsesiv şi de multe ori cu temei (nu neg asta!) este adusă în discuţie când este abordată fiscalitatea. 

Propunerea ia în considerare că activitatea firmelor se va relansa spre sfârşitul primului trimestru al acestui an sau în prima parte a trimestrului al doilea, iar nevoia de capital va fi în creştere, într-un orizont de timp de 10-15 ani, pe fundalul unui nou ciclu economic în care investiţiile sunt vitale supravieţuirii şi competitivităţii firmelor, ţinând cont de trans­formarea digitală şi ţinta de reducere a emisiilor de dioxid de carbon care inevitabil schimbă tehnologii şi structura de producţie. În piaţă vor rezista firmele care investesc permanent. 

Asta înseamnă că cererea de capital va fi în creştere. Creditul dublat de o fiscalitate mai puţin constrângătoare vor juca un rol determinant.

Din punctul meu de vedere, impozitul la firme trebuie aplicat ca diferenţă între profitul din anul fiscal curent şi profitul din anul fiscal precedent, comparativ cu sistemul actual în care cota de impunere se aplică asupra rezultatului din anul fiscal curent. De exemplu, dacă în anul fiscal 2021, după determinarea rezultatului contabil şi a materiei impozabile, o firmă a înregistrat un profit (din care s-au dedus cheltuielile deductibile şi veniturile neimpozabile) de 105.000 lei, iar în anul 2020 aceeaşi firmă a înregistrat un profit impozabil de 100.000 de lei, impozitul trebuie calculat si aplicat asupra diferenţei, respectiv la 5000 lei, nicidecum la întreaga sumă înregistrată într-un an fiscal. 

Cu alte cuvinte, impozitul se aplică asupra acumulării nete de venit ce se adaugă la capitalul firmei. În cazul în care firma înregistrează pierderi într-un an, se trece la sistemul în care cota de impunere se prelevează din profitul din anul în care s-a înregistrat. 

Sistemul de impunere fiscală pe sold în locul celui actual în care cota de impunere se aplică asupra rezultatului din anul fiscal în care s-a înregistrat ar trece în plan secundar problema cheltuielilor deductibile, care în acest moment este printre cele mai sensibile subiecte pentru firme. De asemenea, pentru că modelul pe care îl propun pune accent pe stimularea acumulării de capital, se pune problema dacă mai este necesar să se păstreze facilitatea de scutire a profitului reinvestit. Este discutabil, mai cu seamă că legislaţia fiscală permite aplicarea amortizării accelerate. Ar rămâne scutirea pe activităţi de cercetare, deşi nu cred că a dat rezultate.