de Valentin Naumescu

Pe scurt:

1. Se întâmplă ca, în super-anul electoral 2024, nu doar multe state să aibă alegeri legislative sau prezidențiale, dar și cele două organizații fundamentale ale ordinii politice occidentale, NATO și UE, să își suprapună negocierile pentru desemnarea noilor conduceri.
2. Fiind vorba de lumea democratică, nu de opacitatea din Partidul Comunist Chinez sau de simulacrul de pluralism din dictatura Rusiei lui Putin, este firesc ca obținerea noilor mandate de conducere, pentru perioada crucială 2024-2029, să permită cu adevărat exprimarea mai multor opțiuni și chiar a unei competiții interne reale, cu toate argumentele și contraargumentele pe masă. 
3. Momentul este cu atât mai complicat cu cât revizionismul care amenință Occidentul, din afară și din interior, respectiv presiunile externe și interne de schimbare a lumii în ansamblu și a societăților democratice, interferează astăzi într-un context cu uriaș potențial transformator. Trebuie ținut cont și de unele, și de celelalte, într-o echilibristică politico-diplomatică atentă și rezonabilă, menită să salveze deopotrivă unitatea blocului occidental dar și convingerea societăților (altminteri destul de diverse) că țările și interesele lor sunt corect reprezentate în noile formule emergente.

Continuarea, aici.