Pe scurt:

1. Uniunea Europeană a fost, este și va rămâne necesară și benefică pentru pacea și libertatea continentului sau cel puțin a țărilor membre, pentru democrație și statul de drept, pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor europeni. UE continuă să reprezinte și astăzi, la peste 70 de ani de la începutul procesului de integrare, instrumentul politic-cheie pentru bunăstarea popoarelor europene care iubesc valorile occidentale, de esență liberală, dar care doresc să rămână în același timp atașate și identităților lor culturale naționale, în sens pozitiv, luminat, constructiv, creativ. UE este așadar soluția moderată între cele două paradigme extrapolate, adică suveranism absolut, naționalism radicalizat și „Europa națiunilor”, pe de o parte, respectiv Europa federalizată într-un suprastat, de partea cealaltă.
2. UE a fost și încă este acel compromis salvator și miraculos al democrațiilor europene de după al Doilea Război Mondial, care a rezolvat pentru cel puțin trei generații „chestiunea germană”. A calmat și acomodat interesele unei țări care, dacă este singură, e prea mare și prea puternică pentru Europa, dar prea mică și prea slabă în raport cu giganții lumii – SUA, China, India. Integrarea europeană a fost nu doar un proiect de pace inspirat, dar și soluția inteligentă la problema germană apărută odată cu unificarea bismarckiană. Când vedem micile crize și isterii ale suveraniștilor de carton din Europa Centrală și de Est, nu putem să nu zâmbim amar și să nu realizăm cam ce ar însemna o trezire a stihiilor supremației și naționalismului german. Patrioți și suveraniști inconștienți de pretutindeni, aveți grijă ce vă doriți!     
3. UE este așadar o uriașă șansă pentru noi și pentru Europa iar acest articol reiterează fără ezitări rolul constructiv al Uniunii. Nu intră în discuția noastră acest principiu fondator solid, confirmat și reconfirmat de cei peste 70 de ani de istorie de succes a construcției europene, în care Comunitatea Economică Europeană/ (UE după Tratatul de la Maastricht) a reușit să transformele ruinele, tragediile, sărăcia, ura și suferința războaielor mondiale ale secolului trecut în cel mai prosper spațiu al lumii, cu cea mai ridicată calitate a vieții și cele mai generoase valori și principii.
4. Ceea ce vom discuta în acest articol sunt însă limitele Modelului European actual, în condițiile unor teribile noi transformări ale lumii în care trăim, ale unor tendințe și forțe deopotrivă externe și interne, care vor obliga UE să se schimbe ireversibil, pe termen lung.

Continuarea, aici.