de Valentin Naumescu

1. 1 – Contraofensiva ucraineană a eșuat, ajutorul financiar-militar al SUA și UE s-a oprit pentru moment iar perspectivele războiului nu arată bine pentru Ucraina. Fereastra de oportunitate deschisă în primăvară pare că s-a închis.
2. 2- Nu este totul pierdut, desigur că mai pot apărea răsturnări favorabile ale situației de pe front, dar deocamdată încrederea în victoria militară totală scade, și în Occident, și în Ucraina.
3. 3 – Scenariul eliberării integrale a teritoriilor ucrainene ocupate de Rusia a devenit improbabil din punct de vedere militar, cu toate consecințele care decurg de aici pe plan european și de securitate.
4. 4 – Probabil ar trebui reformulate obiectivele „victoriei Ucrainei” și mutarea accentului de la teritorii la construirea în viitor a unei țări europene democratice și dezvoltate, cu garanții de securitate și cu o cât mai bună integrare în spațiul politic, economic și cultural al lumii occidentale. Chiar dacă această țară va fi mai mică teritorial decât fosta republică sovietică ucraineană. În opinia mea, atingerea obiectivelor de mai sus ar reprezenta cu siguranță o victorie a Ucrainei în adevăratul ei Război de Independență față de Rusia.
5. 5 – Forțând o unanimitate realizată doar formal și la limita Tratatului, prin scoaterea din sală a lui Viktor Orbán (o soluție de salutat, cu recomandarea de a-l bloca în lift, în viitor, și la alte reuniuni decisive ale UE și NATO), Consiliul European a decis deschiderea negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, singura rază de lumină într-un final de an politic mohorât.
6. 6 – Trebuie înțeles cu luciditate că decizia de deschidere a negocierilor este una de încurajare, de moral, pentru vremurile politice complicate care ar putea veni, iar aderarea propriu-zisă a Ucrainei și Republicii Moldova este încă departe și incertă.
7. 7 – Condiționarea lărgirii UE de reforma instituțională și funcțională a UE se poate transforma în capcana perfectă, în care până la urmă să nu se realizeze nici revizuirea Tratatului Uniunii Europene, nici lărgirea UE, ambele obiective depinzând de o unanimitate a ratificărilor naționale în cele 27 de state membre, greu de imaginat în această etapă istorică marcată de turbulențe severe.
8. 8 – Franța și Germania spun, pe bună dreptate, că UE nu va putea funcționa în forma actuală cu 29, 30, 32 sau 35 de state, dar nu toate țările membre doresc, tot pe bună dreptate, revizuirea Tratatului de la Lisabona. Nici pentru România, la fel ca pentru multe alte state periferice, „deschiderea cutiei Pandorei”, a revizuirii Tratatului Uniunii Europene, nu este de dorit, pentru că este (foarte) posibil să avem de pierdut la anumite capitole politice, economice și sociale. Nu știm în acest moment, de exemplu, discutând despre reforma UE, dacă renunțarea la principiul unanimității în Consiliu și trecerea la votul cu majoritate calificată (QMV) pe marile decizii, chestiune cu care România este de acord, se vor putea rezolva fără revizuirea Tratatului, așa cum încearcă să propună un grup de lucru din mai multe țări.
9. 9 – Aderarea Republicii Moldova la UE va depinde de realizarea cumulativă a cinci condiții, nu tocmai ușoare.Oricare din cei cinci factori politici de care vom discuta în cuprinsul articolului poate bloca finalizarea cu succes a aderării, oricât de mult ne-am dori-o noi, pe ambele maluri ale Prutului. Nu se va putea adera, de exemplu, cu îndeplinirea a doar trei sau patru din cele cinci condiții listate.

Continuarea, aici.