de Valeriu Stoica

La 27 noiembrie 1940, după ce în noaptea precedentă avuse loc masacrul legionar la închisoarea Jilava, Virgil Madgearu a fost ridicat de acasă, în timpul mesei de prînz, de un grup de legionari, dus pe șoseaua București-Ploiești și ucis cu mai multe focuri de armă, la marginea pădurii Snagov.

Arestat de Securitate la 19 decembrie 1948, Mihail Manoilescu a decedat în noaptea de 30/31 decembrie 1950 la penitenciarul din Sighet. Și pentru că absurdul comunist l-a întrecut pe cel kafkian, au continuat două procese, într-unul defunctul fiind condamnat la 15 ani de temniță grea și 10 ani de degradare civică, sentință urmată de emiterea unui mandat de arestare. În decembrie 1954, soția lui Manoilescu i-a trimis lui Petru Groza o cerere de grațiere, care a fost respinsă în 1955, fără a se menționa decesul celui condamnat. În schimb, a fost admisă contestația  „semnată” de defunct, ca urmare a decretului de grațiere din 24 septembrie 1955, dispunîndu-se… punerea în libertate. Decesul lui Manoilescu a fost comunicat familiei abia la 26 aprilie 1958.

Continuarea, aici.