Nu stiam despre omul politic si sociologul Vasile Dancu decat foarte putine lucruri, cele care erau cunoscute de toata lumea. Aveam sa descopar un om special, cald, profund, intuitiv, un scriitor care m-a incantat inca de la primele randuri citite si de la primele cuvinte rostite intr-un dialog de colectie.

Sunt lucruri putine de care nu as putea sa ma despart, dar fiinte sunt foarte multe

Marea Dragoste / Tango: Care sunt cele mai importante lucruri pentru dumneavoastra?

Vasile Dancu: Cat timp Dumnezeu nu uita sa ne trezeasca in fiecare dimineata, nimeni nu se gandeste la lucrurile importante din viata lui. Majoritatea lucrurilor castiga importanta doar cand le simtim lipsa. Dar fiecare dintre noi isi face din cand in cand niste mici calcule. Atunci cand ne ratacim de noi insine sau de ceilalti putem observa ceea ce ne lipseste mai mult. La douazeci de ani totul pare important si traim drama imposibilitatii de a selecta, dar cu timpul incepem sa intelegem mai bine si sa triem. Niciodata lista nu este definitiva, deci acum eu simt ceva ce poate nu va fi valabil la anul. Sunt lucruri putine de care nu as putea sa ma despart, dar fiinte sunt foarte multe. Le voi trata la gramada, fiinte si lucruri, prieteni si dusmani, valori sau nonvalori de utilitate cotidiana. In primul rand, nu as putea trai in singuratate, sunt un animal social, am nevoie de ceilalti. Am ales meseria de sociolog pentru ca in copilarie am stat mai mult in tovarasia cartilor si a copacilor si mai putin in tovarasia oamenilor. Imi plac oamenii asa cum sunt, cu micile sau marile lor egoisme, obsesii sau fantasme. Ma alatur repede unor echipe si traiesc rapid in consonanta cu altii, poate ca in alta existenta am fost cuc sau alta pasare asociala. Familia, prietenii si cartile reprezinta pentru mine triada sacra. Fiecare dintre aceste lucruri il inlocuieste cateodata pe celalalt, in functie de drumul pe care sunt. Cartile pot inlocui pe termen scurt prietenii, prietenii pot tine uneori loc de familie, iar familia este de multe ori locul prieteniei, al lecturii si poate tine loc chiar de intreaga lume.

Marea Dragoste / Tango: Considerati ca destinul este important in viata fiecaruia? Putem alege noi sau ne lasam ghidati de o o alta forta?

Vasile Dancu: Ideea de destin este usor de folosit ca explicatie pentru esec sau ca motiv de descurajare. Da, cred ca exista un destin, dar el nu regleaza detaliile vietii. Ne nastem in anumite conditii, in anumite vremi, cu o mai mica sau mai mare determinare a vietii noastre. De destin tin si unele intamplari determinante pentru viata noastra, fericite sau nefericite, intamplari care ne schimba directia sau ne propulseaza spre ceva bun. Fiecare am avut miraculoase intalniri care ne-au determinat decisiv viata. Pentru multi intalnirea unui dascal a insemnat o deschidere majora sau inceputul unei pasiuni sau profesii care ne-a schimbat viata. Intalnirea cu femeia cu care urmeaza sa pornesti in lungul drum al familiei te poate schimba si trimite spre alta lume. Un om pe care il intalnesti si-ti devine prieten poate sa-ti schimbe mult intreg cursul destinului. Doar ca aceste intilniri sunt dependente si de tine, unele s-ar fi intamplat oricum, erau sub imperiul necesitatii, cum ar spune filosofii. Dar suntem responsabili de traseul nostru prin viata, de modul in care primim darurile sau nefericirile destinului. Este la alegerea noastra sa ramanem in genunchi, cand destinul ne-a ingenunchiat, sau sa ne ridicam in picioare, chiar daca trebuie sa murim cu fruntea sus. Este in alegerea noastra modul in care traim victoria sau infrangerea. Poate ca destinul este orb, cum spuneau anticii, dar noi nu avem voie sa fim ca el, noi putem sa infruntam soarta. Noi avem multe situatii in care putem alege, cand soarta ne inchide o usa, Dumnezeu ne deschide o fereastra. Uneori asteptam pe un peron si trenurile …

trec in toate directiile, iar noi ne urcam intr-unul gresit sau unul care duce spre ceva. Cred ca Destinul ii da fiecaruia sansa de a alege si depinde cum alege, depinde ce loz trage, dar mai ales este important sa avem intuitia ca acela este un moment important si trebuie sa fim atenti, ca poate este momentul esential al vietii noastre. Unii rateaza momentele de alegere, dar nu este intotdeauna vina lor.

Scriu aproape intotdeaua cu muzica spre disperarea celor apropiati care nu inteleg cum pot sa ma concentrez

Marea Dragoste / Tango: In momentul in care scrieti, va inspira muzica (ca fond muzical)?

Vasile Dancu: Scriu aproape intotdeaua cu muzica spre disperarea celor apropiati care nu inteleg cum pot sa ma concentrez. Mereu pun o perdea de muzica intre mine si lumea din jur cand scriu si cred ca aceasta metoda de ecranare ma ajuta sa uit de timpul care trece. Am trait prima copilarie in mijlocul unei naturi mirifice, o lume a sunetelor, culorilor si mirosurilor. Amintirile mele sunt polisenzoriale, sunt adevarate filme, nu sunt o succesiune de imagini alb-negru sau sepia. Depinde de starea mea, depinde ce vreau sa scriu. Uneori muzica vreau sa fie doar un prieten discret, sa nu ma interpeleze, doar sa ma separe de lume si atunci ascult muzica de relaxare, ambientala, tot felul de chill out-uri am colectii impresionante si cateva sute posturi de radio de internet care dau asememenea muzica continuu, fara publicitate. Ascult ESL Music, G-Stone Recordings, !K7, Instinct Records, Hearts of Space, Café del Mar, Water Music, Pork Recordings, Ninja Tune, Mole Listening Pearls, Six Degrees Records, Waveform. Tot ceea ce fac diferiti dj ma ajuta, genul Ministry of Sound sau seriile Chillout Sessions. Ascult Psybient, Trip hop, Groovera si alte ciudatenii. Cand vreau sa pot aluneca in reflectie ascult compozitorii mei preferati: Ernesto Cortazar, Giovanni Marradi, Ludovico Einaudi, Paul van Dyk, Yanni, Stamatis Spanudakis, John Sokoloff si multi altii.Uneori ascult balade rock, dar si fado, muzica portugheza. Am zile intregi in care traiesc pe ritm de regae, ascult de multe ori Dido, Pink, Bruce Springsteen si te miri ce altceva. Iarna si primavara ascult Mircea Rusu Band, Luna Amara, OCS. In fine, ar trebui sa scriu prea multe nume, sunt flamand, hamesit, nu pot sa ma traiesc fara muzica.
Cred ca folosesc muzica precum o memorie externa. Am o memorie slaba si mi-am inchis amintirile vietii prin care am trecut in muzica acelor perioade . cand ascult o anumita muzica redestept senzatii, imagini, amintiri, umbrele trecutului incep sa prinda viata. E un mod de a depozita balastul existential, muzica este foarte buna ca mormant pentru amintiri. Ea poate sa le pastreze vii, pentru ca muzica este viata.

Marea Dragoste / Tango: Cat de importanti sunt prietenii pentru dumneavoastra? Ma refer la cei adevarati.

Vasile Dancu: Prietenii sunt o parte a familiei mele. De la 14 ani, cand am plecat de-acasa, prieteniile diferitelor varste mi-au tinut loc de familie multa vreme. Impreuna cu prietenii fiecarei perioade am incercat sa spargem inertiile din scoala, armata, internat, facultate sau din politica. In echipele de prieteni am invatat ca omul singur este doar o frunza tremuratoare si solidaritatea defineste umanitatea, poate mai bine decat iubirea ce poate fi egoista sau posesiva. Cu prietenii am invatat ca interesul colectiv este mai imporatnt in 90% dintre cazuri decat interesul personal. Am invatat si ca ”umar la umar” nu este expresie figurata, ci un sentiment cald si o atingere care iti da siguranta si incredere in situatii grele. Cred ca nu exista tristete mai

mare decat sa nu ai prieteni, nici un handicap nu poate fi mai mare. Cea mai mare realizare a mea, poate singurul semn al unei vieti reusite, a reustei in sine, cred ca este faptul ca am foarte multi prieteni, chiar daca sunt raspanditi peste tot in lume. Functiile publice sau titlurile pot fi intimplatoare, dar cand ai o mare echipa de prieteni care te iubesc si pe care ii iubesti la randul tau, insemna ca ai certificat de OM, adica nu ai trait degeaba. Observ ca de la an la an imi trebuie restaurante tot mai mari pentru a sarbatorii ziua mea, chiar daca la acest eveniment nu invit decat partea cea mai apropiata a pritenilor sau echipei mele.
Am un grup special de prieteni mai tineri, care sunt pentru mine o a doua familie, fosti sau actuali studenti sau colaboratori de la IRES sau alte echipe, ei ma ajuta sa nu ma ma prostesc sub presiune a varstei, sa raman compatibil cu ei.

Mai am insa un grup de prieteni speciali, care imi citesc blogul, imi scriu foarte des, ma incurajeaza sau ma cearta, deci ma sprijina sa fiu viu, sa nu cedez cand am atitudini mai transante. Nu sunt prieteni de tip facebook, sunt oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar am sentimentul ca faecem parte dintr-o singura familie, cea a indignatilor si a celor care nu pot sa treaca nepasatori pe langa neferricirea celorlalti. Incerc alaturi de acesti oameni sa formam un intelectual colectiv si ma leaga de ei ceva special. Ii simt ca si prieteni adevarati, doar ca inca necunoscuti, nu ca pe amici. Uneori ma opresc pe strada, altii ma cauta la Universitate si am inceput sa-i recunosc , sa-i simt, din momentul in care se apropie de mine.

http://vasiledancu.blogspot.ro/2013_04_01_archive.html