M-a intrebat un prieten iubitor de fotbal de ce nu scriu ceva despre COVID si fotbal. I-am spus că am raspuns la tema aceasta intr-un dialog cu Justin Stefan, secretar general al LPF, in Buletinul Informativ nr.5.
Acum ca am vazut primele meciuri fara public sunt mai convins in marea mea dezamagire.

Cred că multă lume a înțeles acum cât de urâtă este lumea fără spectacolul fotbalistic. Asa cum este el, cu defectele lui, cu violența
sau rasismul care apare uneori ca o buruiană pe gazon. Sunt oameni care nu au mers de mult pe stadion, nemulțumiți de
nivelul fotbalului de azi, dar mi-au spus că abia așteaptă să meargă acum la un meci. Există un avantaj în această pauză: lumii
îi este dor de fotbal și va reveni pe stadioane dacă se va reveni la spectacole cu public. Pe de alta parte fotbalul , așa cum îl știm, nu poate fi nimic fără vuietul tribunei. Energia tribunei se transmite în
iarbă și jucătorii pot face astfel minuni, lucruri pe care poate nu le-au gândit vreodată la un antrenament. Am vorbit de multe ori cu
marii noștri jucători care explică momentele lor de genialitate printr-un fel de transă care nu are rădăcini raționale. Mi-e frică de căderea economică, ea poate antrena o mai mare sărăcie
pentru fotbalul nostru și așa destul de sărac. Am speranța că politicienii de la nivel central și cei de la nivel local vor da legi mai
permisive pentru ca puterile locale, administratorii localităților să aibă dreptul ca prin votul autorităților locale alese, comunitățile
să poată sprijini echipe de fotbal. Fotbalul face parte din
identitate și mândria locală, este un vector de solidaritate colectivă și comunitățile locale trebuie să poată să dezvolte aceste
mecanisme identitare și spectacol public. Fotbalul este adevărat că a devenit profesionist, dar este și o importanta instituție, ori în
perioadele de criza, din banii noștri, trebuie să putem sprijini economia, educația, cultura și sportul. Sper sa nu ne speriem prea tare de coronavirus și să lăsăm oamenii pe stadion. Nu
vreau să banalizez pericolul de infecție, dar cred că
în aer liber și cu măsuri responsabile din partea publicului, spectacolul poate merge mai departe.

Cât de lovit va fi fotbalul dacă se va juca o lungă perioadă fără spectatori pe stadioane? Este ca un vis urât, stadionul gol este pustiul fotbalului. Este greu de închipuit această mutilare,
publicul este esențial. Fotbalul s-a născut ca spectacol al celor săraci. A devenit regele sporturilor pentru că orice copil din
mahala sau din satele sărace putea ajunge rege măcar pentru o seară. Stadionul este templul poporului simplu, asa cum teatrul sau opera sunt locul unde elita își etalează talentele și gustul pentru
frumos. Regii fotbalului au ieșit dintre cei mulți și mulțimea a mers după ei pe stadioane. Acolo bate inima vie a orașelor, acolo
bucuria și tristețea primesc expresii colective. Am văzut craioveni sau clujeni care umblau sâmbăta sau duminica fără fotbal năuci
prin oraș, fără sens, dar cu tranzistorul la ureche. Sunt țări care au canalizat violența din societate în rivalitatea dintre echipele
de fotbal, folosind fotbalul ca o supapă de refulare și
aducând violența în cadre controlate și supravegheate în cadrul galeriilor. Fotbalul crește sentimentul de solidaritate socială
și stimulează campanii de sprijin și donații sau responsabilitate
corporativă. Activează emoția lui ”noi” și în multe cazuri creează în jur locuri de muncă sau mari corpuri de voluntari. Toate acestea
contează și nu pot nici să-mi închipui cum ar arăta fotbalul fără spectatori.