Marii investitori din sectorul energiei, companii de utilităţi şi petrolişti, aşteaptă din partea statului semnalele în materie de strategie pentru a-şi decide direcţiile de investiţii pe viitor, fie că este vorba despre mixul de surse de generare a electricităţii sau despre redevenţele pentru exploatarea ţiţeiului şi gazelor naturale. După un nou an de schimbări bruşte de politică şi taxe noi, mesajul transmis în prima zi a celei de-a treia ediţii a ZF Power Summit a fost „vrem predictibilitate şi stabilitate“, relateaza Ziarul Financiar.

Ce soluţii are România pentru a transforma potenţialul energetic în bani şi locuri de muncă bine plătite?

Vasile Iuga, Managing Partner al PwC South-East Europe:

România ar trebui să practice politici care să stimuleze investiţii în producţia de ţiţei şi gaze. În acest moment, depindem de importuri în proporţie de 20- 21%. Perspectiva e interesantă, dar complicată.

Există zeci de sisteme fiscale şi riscuri în a aplica o soluţie din raft neînţeleasă şi netestată în ceea ce priveşte impactul.

Marea Britanie a introdus o taxare suplimentara pentru profiturile companiilor de petrol si gaze care a ajuns la 32%. Dupa care investitiile au scazut in sector si productia a scazut cu pana la 60%, ceea ce a determinat guvernul britanic să acorde deduceri pentru operatorii din sector care au dus rata efectivă de impozitare la doar 15%.

Un sistem de redevenţe cu cote diferenţiate îţi permite să exploatezi şi zăcămintele marginale. El aduce venituri stabile şi garantate la buget de la început, iar investitorul îşi asumă tot riscul. El datorează redevenţe din momentul exploatării comerciale.

În mod normal, preţul gazelor naturale importate de România ar trebui să scadă, urmând tendinţa europeană. 

România are cea mai mică producţie pe sondă din Europa şi una dintre cele mai mici din lume. Suntem cu producţia cea mai mică pe sondă.  În România există 13.000 de sonde. O sondă din Iraq sau Arabia Saudită dă toată producţia României.

Cine are costuri mici şi grad de înzestrare ridicat are riscuri reduse. România, din acest punct de vedere, are prospectivitate sub medie, producţia e mică, riscurile sunt mari fiindcă a creşte gradul de recuperare e nevoie de tehnici noi sau zăcămintele noi care se află la adâncimi mari.