„S-a spus că URSS înseamnă puterea sovietelor plus electrificare, noi spunem că Europa înseamnă Uniunea Energetică și interconectarea conductelor de gaze naturale”, a spus Iuga, în finalul intervenției sale din deschiderea conferinței „Uniunea Energetică. Priorități energetice regionale concurente, nevoi convergente. Care este viitorul strategiei europene pentru securitate energetică?” din cadrul Bucharest Forum 2015, organizat de Institutul Aspen, la care au mai participat vicepreședintele Comisiei Europene (CE) pentru Uniunea Energetică, Maroš Šefčovič, ministrul Energiei Andrei Gerea și Mihnea Constantinescu, ambasador cu însărcinari speciale și reprezentant special pentru securitate energetică al Guvernului României
Iuga l-a parafrazat astfel, mai mult sau mai puțin ironic, pe liderul URSS Vladimir Ulianov Ilici Lenin, care, într-un discurs susținut în 1920 la Kremlin, a spus: „Comunismul înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea întregii țării, devreme ce industria nu se poate dezvolta fără electricitate”.
„Congresul Sovietelor va discuta un raport asupra electrificării Rusiei, astfel încât să punem pune la punct aspectele tehnologice ale unui plan cuprinzător de reabilitare a economiei naționale despre care am mai vorbit. Nu se poate vorbi despre reabilitarea economiei naționale și nici despre comunism decât dacă punem Rusia pe o bază tehnologică mai înaltă decât cea care a existat până acum. Comunismul înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea întregii țării, devreme ce industria nu se poate dezvolta fără electricitate. Este o sarcină pe termen lung, a cărei îndeplinire va dura cel puțin 10 ani, cu condiția implicării unui număr mare de experți în tehnologie”, a spus Lenin în 1920.
Creșterea capacității de interconectare a sistemelor naționale de transport de gaze naturale din Europa, prin asigurarea fluxului bidirecțional al gazelor în interiorul Uniunii și între statele membre, este unul dintre obiectivele principale ale Uniunii Energetice, în vederea sporirii securității aprovizionării și independenței energetice a UE, prin diversificarea surselor de aprovizionare și reducerea dependenței de importurile de gaze din Rusia.
În prezent, gigantul rus de stat Gazprom asigură circa un sfert din consumul anual de gaze naturale ale UE, însă gradul de dependență gazeiferă de Rusia diferă foarte mult în interiorul Uniunii. Astfel, dacă România este pe cale să renunțe cu totul la importurile de la Gazprom, alte țări sunt aproape 100% dependente de gazele rusești.
profit.ro
