Realizând o radiografie a tradițiilor imperialiste ale diferitelor popoare (considerate Mari Puteri) și a procesului de tranziție către formula statului-națiune și, mai târziu, spre cea a organizării interguvernamentale / federaliste a Uniunii Europene, apelând la metoda istorico-cronologică, la cea comparativă și chiar la analize de factură lingvistică și tematică (a se vedea, spre pildă, exemplul expresiilor „Constituție nouă”, „România Mare și Nouă” și al temei „viitorului de aur al românilor în România Mare”) sau la vasta experiență proprie, universitarul clujean Vasile Pușcaș, negociatorul-șef la momentul aderării noastre la Uniunea Europeană, discută în recentul volum, intitulat „România și lumea în schimbare” (ed. Școala Ardeleană, 2023, sub egida Fundației Transilvania Leaders), evoluția în timp a conceptului de diplomație, un concept în continuă transformare și adaptare la schimbările din „structura, normele și sensurile sistemului internațional”, evoluția structurii personalului corpului diplomatic, a limbajului și atitudinii diplomaților, precum și etapele istorice și personalitățile de care se leagă transformările accepțiunii termenilor de diplomație și putere culminând, în cele două cazuri, cu varianta astăzi cunoscută a raporturilor bilaterale și multilaterale dintre state – sau, mai recent, cu așa-numita diplomație corporatistă – respectiv cu ideea că informația (și nu strict resursele materiale) înseamnă putere.   

Continuarea, aici.