De trei ani se tot discută, se promite şi se iniţiază măsuri care să redreseze moneda unică-Euro. Optimiştii cred, acum, că situaţia în zona  Euro este pe cale de a se îmbunătăţi, dând semne că economia îşi va  relua creşterea, desigur după ce va trece prin greutăţile întrevăzute  pentru anul în curs.

Între timp, însă, s-a constatat că şi Piaţa Unică are nevoie de restructurări substanţiale, fără de care o viitoare dezvoltare sustenabilă nu poate fi concepută şi cu atât mai puţin realizarea unei economii europene competitive.

SEMNALE  POZITIVE

Pe vremea când Mario Monti sfătuia Comisia Europeană (2010), o constatare prezentată a fost că starea critică a Pieţei Unice se datora şi eroziunii suportului politic şi social pentru aceasta. De aceea, el recomanda ca energia politică a Uniunii Europene să se concentreze spre reforma Pieţei Unice, fără de care nu va funcţiona corect nici uniunea monetară şi vor suferi şi celelalte politici europene. Rezultatul participării deţinătorilor privaţi de obligaţiuni guvernamentale greceşti la programul schimbului de bonduri, săptămâna trecută, poate fi o oportunitate pentru întreaga zonă Euro de a crea un mediu favorizant de creştere şi dezvoltare sustenabilă.

Optimiştilor le spun că acest fapt e doar un semnal pozitiv, o nouă câştigare de timp pentru a pune în aplicare programe de redresare şi reforme economice structurale. Comisia Europeană şi statele membre ar trebui să folosească acest moment pentru a revigora semnificaţiile pachetului legislativ, aprobat la sfârşitul anului trecut, cu destinaţia Piaţa Unică.

Deja Comisia a prezentat 10 din cele 12 „acţiuni cheie” şi 28 din 50 de măsuri complementare. Dacă statele membre şi Parlamentul European vor agrea propunerile Comisiei, ar fi posibil ca, până la sfârşitul anului 2012, să fie lansat tot setul de reforme în domeniu. Am putea identifica o voinţa pozitivă, în sensul menţionat, şi din partea Consiliului European, dacă citim astfel concluziile summit-ului recent, în care se sublinia necesitatea de a se obţine progrese în câteva sectoare ale Pieţei Interne, precum implementarea Directivei Serviciilor, realizarea Pieţei Unice Digitale şi chestiunea atât de dezbătută a reformei reglementării în materie.

O  NOUĂ ABORDARE

A spune că sunt premise pentru reformarea Pieţei Unice nu este suficient. Criza financiar-economică internaţională care-şi mai face simţite manifestările a modificat atitudini şi comportamente nu doar la nivelul statelor, ci şi  al operatorilor pieţei. Un studiu recent arată că, dacă în perioada anterioară crizei, Comisia Europeană se concentra asupra monitorizării felului în care legislaţia specifică era aplicată de autorităţile statale, de acum înainte vor trebui să fie antrenate mai mult şi comunităţile de afaceri, dar – şi aceasta este deosebit de important – şi diferitele categorii de consumatori.

Va fi utila o permanentă informare a publicului asupra drepturilor pe care le are, făcând posibil accesul acestuia la portalele e-guvernare (aşa zisele „puncte de contact”), îmbunătăţirea cooperării între autorităţile publice din statele membre şi evaluarea efectelor aplicării politicilor de piaţă.

Precizarea mult mai clară şi chiar întărirea atribuţiilor Comisiei în domeniul politicilor europene, aflate sub cupola Pieţei Unice, este o necesitate imperativă, deoarece se observa că statele membre au încetinit şi slăbit ritmul transpunerii şi aplicării legislaţiei europene specifice (ţinta de 1% restantă la transpunerea legislativă nu  a fost atinsă în toate statele membre, aceasta mergând de la 0,1% la 2,2%).

Chiar dacă autorităţile statale şi Comisia se întrec în a explica o astfel de situaţie (de la numărul mare de directive la lentoarea proceselor legislative şi, uneori, incorectitudinea transpunerii), devine evidentă  necesitatea unei altfel de conduite a Comisiei, cu atât mai mult cu cât şi Tratatul de la Lisabona oferă un cadru mai riguros în ceea ce priveşte Piaţa Unică. Adică să trimită statele membre în faţa Curţii Europene de Justiţie, căci actualele proceduri de infringement ar putea fi  accelerate, iar rezultatele unei astfel de atitudini ar sensibiliza şi comportamentul factorului politic de la nivelul statelor membre.

ROMÂNIA ŞI PIAŢA UNICĂ

România ar avea interesul să se insiste asupra îmbunătăţirii caracteristicilor Pieţei Unice, cel puţin la fel (dacă nu chiar mai mult) ca şi pentru moneda unică şi zona Euro. Aceasta deoarece beneficiile majore ale aderării la Uniunea Europeană erau aşteptate tocmai din sectorul menţionat. Cu o condiţie: legislaţia şi mecanismele Pieţei Interne să fie aplicate consecvent şi corect. Or, tocmai aici rezidă problema de fond a raportării economiei româneşti la Piaţa Internă! Şi tot aici pot fi găsite explicaţii la felul în care se absorb fondurile europene, dar şi slabele performanţe de productivitate şi competitivitate.

Studii de piaţă arată clar că, de exemplu, o deplină funcţionare a sistemului  recunoaşterii mutuale generează mai mult comerţ la nivelul Uniunii Europene. Relatand despre acest  momentum european,adaug ca România ar putea să-şi reevalueze comportamentul de până acum şi cred că ar merita efortul de a se insera rapid în noul context şi noua abordare a Pieţei Unice. Desigur, având o viziune limpede, realistă şi de durată asupra obiectivelor şi opţiunilor ei în Piaţa Internă a Uniunii Europene.

Articol publicat pe www.adevarul.ro