Obiceiul acesta prost prin care politicienilor li se reproșează lucruri pe care nu le pot controla, în timp ce se ignoră cu naivitate prostiile/ticăloșiile a căror îndeplinire chiar stau complet în puterea lor…

De exemplu pandemia de coronavirus: crește numărul de cazuri și se înmulțesc atacurile la adresa Guvernului. Doar că Guvernul poate influența doar într-o anumită măsură (nu foarte mare) evoluția actuală a pandemiei. Dacă va merge bine sau rău depinde de mulți alți factori: cum ne comportăm noi, caracteristicile virusului, cât de repede se mișcă știința cu descoperirea de noi tratamente, contextul economic, etc… Că ieșim bine sau rău din pandemie este doar în parte rezultatul a ceea ce face guvernul.

Deasupra lucrurilor pe care politicienii chiar le pot controla, de obicei se așterne indiferența, revoltă ioc, ignorare cât cuprinde. De exemplu faptul că:
– după 30 de ani numărul spitalelor noi construite de stat se numără pe degetele de la o mână,
– incompetenții continuă să fie promovați în poziții de răspundere din sistemul medical, chiar dacă s-a schimbat culoarea politică a guvernului,
– a fost nevoie ca ong-urile să alimenteze cu materiale de protecție spitalele în primele săptămâni de pandemie pentru că agențiile de stat n-au fost în stare,
– propunerile partidelor legate de Sănătate rămân fie niște minciuni gogonate, fie lipsite complet de orice realism,
… și multe, multe altele.

Nu știu care e originea acestui obicei foarte prost. În general, politicianul român e un animal simplu. Reacționează prompt la doar doi stimuli: stimuli financiari sau stimuli de presiune publică. Dacă stimulii financiari sunt de obicei subterani și invizibili nouă, oamenilor obișnuiți, presiunea publică este făcută în parte și din reacțiile și atenția noastră.

Dacă ne lăsăm însă direcționată atenția către zonele irelevante sau false… atunci și politicienii vor acționa ca atare: irelevant sau fals.