Remdesivir, medicament cheie în tratarea coronaviruslui, ar putea devein în scurt timp inaccesibil pentru România. Tot mai multe voci au avertizat că Bucureștiul trebuie să pregătească un plan B de negociere și achiziție, după ce compania producătoare a anunțat că va vinde direct acest medicament către spitalele din Statele Unite și nu prin Departamentul de Sănătate. Această decizie ar putea duce inclusiv la o explozie a prețurilor  – confirmă la RFI Vlad Mixich, expert în politici de sănătate Mai mult, nici legislația din România nu ușurează lucurile, iar distribuitorul de stat, UNIFARM, tocmai traversează un scandal de corupție, după cum amintește Vlad Mixich: 

 Vlad Mixich: Prețurile care vor fi stabilite pentru acest medicament în țările Uniunii Europene nu sunt neapărat legate de cele din Statele Unite. De obicei, pentru toate medicamentele, în special pentru cele inovative, prețurile stabilite în Statele Unite sunt mai mari decât cele din cele mai multe țări ale Uniunii Europene, nu din toate, dar din cele mai multe.

Reporter: Dar cantitativ? 

V.M: Metoda de stabilire a prețurilor la medicamente, inclusiv la acesta, în Statele Unite este foarte diferită de metoda prin care aceste prețuri se stabilesc în Uniunea Europeană. Fiind vorba de o situație de urgență specială, trebuie ca atât Uniunea Europeană, cât și statele membre să se pregătească cu metode deosebite adaptate la o situație specială pentru a achiziționa acest medicament. Comisia Europeană a făcut deja acest lucru. Evident că atunci când un cumpărător comandă o cantitate mai mare dintr-un medicament, el beneficiază și de un preț mai bun și de o prioritate în ceea ce privește aprovizionarea. Aici este avantajul pe care îl are România pentru că a participat și participă la această achiziție centralizată ca stat membru UE. Când însă cantitățile furnizate prin această achiziție centralizată la nivelul Uniunii Europene se vor termina, va trebui să negocieze pe cont propriu. Legislația actuală din domeniu pune România într-o poziție extrem de defavorabilă, atât din perspectiva prețului, cât și din perspectiva populației. Producătorul va avea interes să livreze, în primul rând, pe piețele care pot plăti mult și care pot cumpăra o cantitate mare, cum ar fi Germania sua Franța, urmând ca ce mai rămâne, dacă mai rămâne să se ducă și în celelalte țări.

Rep: Dar presupun că într-un context atât de sever, schimbarea legislației sau o intervenție rapidă poate fi făcută? Așa îmi imaginez. Sper.

V.M: Exact pentru astfel de situații statul român are la dispoziție un distribuitor public, care este un distribuitor de stat și anume compania Unifarm, al cărui principal scop este să se ocupe de astfel de situații. Din păcate, acum știm căror acuzații de corupție a trebuit și trebuie în continuare să facă față Unifarm. Nu îmi dau seama și din cauza lipsei de transparență nu știm exact cât de funcțională este această instituție și cât de mare este forța ei de negociere. În piața medicamentelor la nivel european România este implicată în cel puțin un grup de țări care s-au unit tocmai pentru a avea mai multă putere de negociere cu producătorii de medicamente, dar acel grup este alcătuit pentru medicamente inovative, dar nu pentru astfel de situații de urgență. Este clar că Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul de Externe trebuie să fie foarte proactiv, nu doar în privința acestui medicament, dar și în privința viitorului vaccin. Altfel, România nu va face parte din primul lot de țări care vor primi aceste tratamente. 

Rep: Între statul California sau Texas și România, cine are mai multă pârghie de negociere pentru un medicament, ipotetic vorbind?

V.M: Evident că statele americane pentru că vorbim despre o companie americană, vorbim despre regiuni care își permit să plătească un preț mai mare pentru o populație mai numeroasă decât România. 

Rep: Ce ar fi însemnat în tot acest context ca România să fi găzduit, totuși, Agenția europeană a medicamentului?

V.M: Nu ar fi însemnat foarte mult.

Rep: Nu schimbă cu nimic?

V.M: Nu, probabil că autoritățile române ar fi fost mult mai informate și ar fi avut acces mult mai rapid la anumite cercuri informale de negociere.

Dar în ceea ce privește partea formală nu ar fi însemnat foarte mult.

Rep: Din ce știți dumneavoastră și în evaluarea dumneavoastră, România are capacitate să stocheze câteva milioane de doze de vaccin? 

V.M: În acest moment, dacă se realizează un parteneriat public privat între guvern și jucătorii din industria farmaceutică prezenți în România, da. Cu siguranță e o situație ieșită din comun care necesită măsuri ieșite din comun. Din păcate, nu am văzut din partea Ministerului Sănătății o atitudine foarte proactivă în privința acestui subiect, ci mai degrabă atitudini reactive. Autoritățile nu merg către a găsi soluții utile și soluții noi prin care România să fie acolo, în primul plan. Acest subiect va fi foarte important peste doar câteva luni, dacă nu și mai devreme. 

Audio, aici.