O anume caracteristică este cea care m-a convins întotdeauna și în imediat că omul care îmi stă în față își trăiește credința creștină cât poate de autentic.
Bucuria transmisă de vorbele și de faptele acelui om, seninătatea pe care o împrăștie în jur, căutarea unui sâmbure de lumină în oricine, chiar și în cei mai ticăloși sau mizeri dintre noi.
Am avut șansa în viață să cunosc câțiva altfel de oameni (nu mulți) și, credeți-mă, e suficient să fi întâlnit o singură dată acest semn și îl vei recunoaște imediat când îl vei mai întâlni. E inconfundabil. Și e hârtia mea de turnesol în a separa între ipocriți farisei și creștinii care chiar încearcă să-și trăiască credința. Din păcate, a trebuit să folosesc în ultimul timp acest turnesol tot mai adesea.
„Fraţilor, bucuraţi-vă întotdeauna!”, așa începe îndemnul unuia dintre fragmentele biblice citite astăzi, în a 3-a duminică din Advent (postul Crăciunului).
Da, a mai rămas doar o duminică și vine Crăciunul. 🙂