Nu știu ce să zic… chiar nu știu…
Azi, în București, când am lăsat liber mijlocul intersecției deși aveam verde, cum fac de obicei, pentru că în față era coloană de mașini, a fost prima dată când nu m-a claxonat nimeni din spate. Ba mai mult, exact așa a făcut și mașina din dreapta.
Tot azi, tot în București, mi s-a adus o salată nemâncabilă și am trimis-o înapoi spunând că totuși o voi plăti (din solidaritate cu cafenelele lovite de pandemie). Când a venit nota, mi s-au prezentat simplu scuze și mi s-a spus că este exclus să plătesc salata nemâncabilă. Când voi mai fi în zonă, tot cafeneaua aceea o aleg.
Și incredibil dar tot astăzi, și tot în București (!), în timp ce căutam nițel agasat un loc de parcare, un tip tânăr mi-a făcut semn să las geamul jos: „Eu mai am de așteptat pe cineva aici maximum 5-10 minute, îmi pot scoate eu mașina din parcare să vă las pe dumneavoastră, că eu oricum plec”.
Deci chiar nu știu ce să zic! O fi pandemia care ne-a mai îmblânzit nițel…? O fi o zi din aia mai norocoasă? Sau pur și simplu mi-a stat bine freza? 🙂