Să vă povestesc o întâmplare dintr-unul din proiectele internaționale în care am lucrat, de data asta într-o țară săracă din centrul Asiei. S-o judecați singuri, eu nu fac multe comentarii.Ea, un neonatolog de aproape 60 de ani care, datorită ochilor și zâmbetului, pare mult mai tânără. Îmi arată clinica în care lucrează de mulți ani: o clădire veche de un secol și ne-renovată vreodată. Arată rău, sărăcia pocnește pe la toate colțurile, aparatura e minimală și cea mai bună e la mâna a doua adusă din Europa. Îmi spune că autoritățile obligă spitalul să cumpere de la ruși și chinezi dar că aparatele lor sunt proaste și complet neprietenoase cu bebelușii.Privesc mai atent la detalii. În ciuda decrepitudinii, e curățenie, toată clinica e proaspăt vopsită, băile pentru pacienți (mămici în cazul acesta) sunt aranjate: văd chiar covorașe pe jos, să nu înghețe picioarele, și reșouri pentru încălzit puse la dușuri. În saloane, din loc în loc sunt paturi noi alături de paturi foarte vechi ca de închisoare. Pe toți pereții sunt atârnate hârtii cu desene colorate, așa ca pentru copii. Nu miroase rău, camerele se simt aerisite. În saloane sunt afișate grafice pe ultimii 5 ani cu rata infecțiilor intraspitalicești din clinică și cu frecvența administrării de antibiotice. „Încercăm cu toată echipa, medici și asistente, să le reducem”, zice. „Și le ținem aici pe pereți ca atunci când avem o lună bună să le vadă și pacienții și să ne bucurăm împreună cu ei. Și când nu avem o lună bună să vadă că nu e bine cum merg lucrurile și că trebuie să schimbăm ceva împreună cu ei.”Salariul ei de medic cu experiență mare și chiar decorată de câteva ori e de 150 de dolari (adică 650 de lei). Pe lună! „Da, primim toți bani în plic de la pacienți, altfel nu am putea supraviețui. Medicii specialiști tineri au un salariu oficial în jur de 80 de dolari pe lună.” Investiții sau fonduri pentru întreținerea clinicii? Aproape deloc. Uneori mai vin donații, dar nu e ceva constant sau previzibil.Așa că ce au făcut? A discutat mult împreună cu colegii ei și, de câțiva ani, au decis să facă un fond neoficial al clinicii. Cu ce bani îl alimentează? Regula e că fiecare angajat, de la șef până la portar, pune jumătate din orice plic sau atenție primită de la pacienți în acest fond. Cum poate fi sigură că fiecare angajat e cinstit și respectă regula? Nu poate fi. Merge pe încredere. Și, așa pe încredere, s-au strâns ceva bani. Nu mulți.Dar suficienți cât să văruiască și vopsească clinica la fiecare doi ani. Suficienți cât să țină toaletele și dușurile curate și aranjate. Suficienți cât să cumpere paturi noi în saloane, deși ar mai avea nevoie Suficienți cât să ia la mâna a doua aparatură deja veche în Europa, dar mai bună decât chinezăriile sau rusismele noi pe care le primesc de la stat. Nu e mult. Dar e suficient cât să facă diferența. O diferență care îi face pe toți să pară, medici și asistente și mămici și bebeluși, mai sănătoși și cumva mai bogați decât sunt.Și poate că, în realitate, chiar sunt.