Una dintre marile tensiuni ale democrațiilor moderne despre care se discută public mult prea puțin (deh, subiect extrem de inconfortabil mai multor părți) este prefațată încă din Noul Testament, acolo unde mulțimile, puse să aleagă prin vot între condamnarea la moarte a nevinovatului Isus și cea a tâlharului Baraba, îl votează majoritar pe ticălos.

Însă în povestirea evenimentului făcută de evanghelistul Matei există și această propoziție: „Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l dea la moarte.”

Deci ei sunt cei care au împins mulțimile să voteze Ticăloșia (în locul nevinovăției): cei mai faimoși din cetate, cei mai cunoscuți, cei din locurile din frunte. E imposibil să nu sesizezi similitudinea cu vremurile noastre moderne în care arhiereii evoluează de la amvonul televiziunilor (stilul de predicator de la Antena 3 sau România TV e deja clasic), iar locul bătrânilor e ținut de cam același lot de capete-vorbitoare preumblate dintr-o parte în alta de ani de zile.

Și vine întrebarea: dacă arhiereii au reușit să convingă mulțimea chiar și să prefere un tâlhar în locul unui personaj cu carisma intensă a lui Isus, cum am putea în democrațiile noastre moderne să ne așteptăm, să sperăm măcar vreodată, la un alt rezultat decât cel din vremea biblică?