Două crize mari vor defini viața generației noastre.

Criza COVID și crizele generate de schimbările climatice.

Președintele SUA, liderul lumii libere, cum le place lor să se intituleze, a părăsit acordul de la Paris, o soluție imperfectă clar, dar singurul răspuns la nivel global, iar apoi în mijlocul crizei COVID a retras finanțarea WHO.

Amandouă decizii protejează interesele înguste și imediate ale propriilor alegători, însă prețul este ca pe termen scurt și mediu țările și categoriile vulnerabile să devină și mai vulnerabili, iar pe termen lung să piardă absolut toată lumea.

În cazul COVID efectele se văd deja. Criza se diminuează în țările dezvoltate, bogate, însă începe să facă ravagii în cele care au resurse foarte limitate și depind și de ajutorul extern.

Pe vremurile de plictiseală a unor democrații prospere și stabile putem căuta să ieșim din plictiseală alegând liderii noștri de pe Twitter.

Problema e că decontul va veni nu când ne este bine, ci în momentele noastre grele, în plină criză. Pentru că oricât de popular, de distractiv sau de carizmatic ar fi un lider, fără competențe, fără judecată nu va reuși să navigheze în momente grele.

Ce lideri vom avea după criză?

Depinde de ce acceptăm zilnic, la nivel mic și la nivel mare.