Nu este realist să te aștepți la rațiune de la oameni cuprinși de frică.
Niciodată în viața mea nu mi-a trecut frica în momentul în care cineva mi-a zis că ce simt eu este irațional sau când cineva a urlat la mine că sunt prost pentru că mi-e frică.
Ce am în comun cu protestatarii de ieri este mesajul „jos Covid”. Și eu aș vrea să mă răzbun pe virus și să-l fac să dispară, doar că eu nu văd visul asta realizabil prin datul jos al măștii sau ignorarea regulilor, ci mai degrabă prin vaccin, donare de sânge, de plasmă sau, da, și prin mască.
Dar de-a lungul acestei pandemii mi-a fost și mie, de multe ori, frică. M-am temut de posibilitatea spitalului, m-am temut de posibile rămășite de după virus, m-am temut de posibilitatea pierderii unor oameni.
Iar de cele mai multe ori când mă tem, nu iau cele mai bune decizii.
Ce mă ajută însă, de fiecare dată când îmi este frică, sunt oamenii răbdători din jur, care să îmi accepte fricile și să mă ajute să le depășesc. Ținerea de mână ajută mai mult ca țipatul.
Totodată înțeleg și reacțiile celor care se îngrijorează pentru sănătatea lor și a celor apropiați și se simt amenințați de astfel de proteste.
Dar soluția nu cred că e atacarea și stigmatizarea celor care au alt fel de frici, ci mai degrabă o presiune asupra autorităților pentru a fi mai transparenți, pentru a cere mai multă comunicare, pentru a cere proactivitate, să ne conducă prin exemplu și prin respectarea legilor și prin empatie.
Altfel singurii care vor câștiga din toată tevatura asta vor fi politicienii oportuniști, care se bucură de fiecare dată când pot capitaliza frica oamenilor pentru a ne diviza și pentru a ascunde propria incompetență.
Singura soluție de luptă pentru teoriile conspirației este transparența completă.