Dacă manualele din care învățăm management, marketing, științe politice, guvernare și multe altele din zona științelor sociale, ar fi scrise în și pentru România, am citi cu totul altceva în ele. De pildă, că teamwork e frumos, dar destul de iluzoriu, și că e mai bine să te bazezi doar pe forțele proprii, că o coaliție politică are șanse minime să funcționeze, că aproape toate businessurile pornite de mai mulți asociați ajung la ceartă între ei, și apoi la separare, că recrutarea de aici are chichițele ei și nu seamănă atât de mult cu cea de dincolo… Explicația acestei diferențe e simplă: TOATE manualele din care învățăm management, politică și științe sociale, în general, sunt scrise în țări în care nivelul de încredere între oameni este de 4-5 ori mai ridicat decât în România (10% la noi, vs 40% la ei). Și dacă ar fi dublu, și tot s-ar vedea diferențe semnificative. Dar la de 4 ori mai mare, cred că intuiți deja ce înseamnă. Toate tratatele, manualele, cursurile scrise de români în România au la bază bibliografia occidentală, preponderent anglo-saxonă. Cine ar îndrăzni să scrie altfel/ altceva? Imaginați-vă că ați citi într-o carte că teamwork e frumos, dar destul de iluzoriu, și că e mai sigur să te bazezi pe forțele proprii, că o coaliție politică are șanse minime să funcționeze, că aproape toate businessurile pornite de mai mulți asociați ajung la ceartă între ei, și apoi la separare, că recrutarea de aici are chichițele ei și nu seamănă atât de mult cu cea de dincolo… Nu ar fi autorul alungat cu pietre?