Miercuri am vorbit singur într-o sală de conferințe, timp de aproape 2 ore. Sună ca un banc dar nu este.
A trebuit să vorbesc despre curaj, deși eram măcinat de fricile mele legate de curajul propriu, de tehnologie, de vorbit din inimă, singur în fața unui monitor, fără să văd și să simt reacția publicului.
Odată ce a început webinarul însă, parcă totul a dispărut din jur, mi i-am imaginat pe toți cei aproape 400 de oameni, am simțit emoția lor și pentru câteva minute, am reușit să uit de pandemie, de distanțare și de toată perioada prin care trecem cu toții.
Am simțit că sunt înapoi în sală alături de oameni și împărtășim emoții, idei, temeri și bucurii. Am reușit, chiar dacă mă consider un om fricos, să fiu curajos și să am o discuție pe bune despre ce este și ce ar trebui să fie curajul.
Nu lipsa fricii, nu biruirea ei, ci acceptarea ei, fără însă s-o lăsăm să ne conducă și să decidă în locul nostru.
Iar frica, grijile și stresul nostru scad imediat în momentul în care avem curajul să vorbim de ele, să le împărtășim sau să cerem ajutor de la cei din jur.
Ieri am fost în sală cu un grup de oameni minunați și abia aștept să repet experiența!