„Noi nu mai angajăm și nici nu facem nimic să nu plece colegii. Iar când pleacă cineva trebuie să conving pe cei rămași să preia și munca lui, știind că nu le pot oferi nimic și nu am nici o soluție pe termen lung.

Pun juniori să se chinuie cu probleme de seniori, că nu am cum altfel.

Știu că nu e ok, simt că n-ar trebui să conving oamenii să facă sacrificii pentru o companie care nu dă doi bani pe ei, dar ce să fac…până la urmă nici eu n-am avut nici un manager căruia să-i pasă de mine.”

Asta mi-a zis un prieten ieri.

E la o companie de mulți ani și deși a dat tot ce a putut el mai bun, n-a primit pe măsură înapoi. Fără promoții, fără măriri semnificative de foarte mulți ani, în condițiile în care rutina lui era de a munci până la 9-10 în fiecare seară. A făcut jobul lui, dar și multe alte joburi la nevoie.

A primit mereu promisiuni și amânări. Acum nu se poate, hai să vedem în 3-6 luni, într-un an. Și nu s-a prea văzut.

Așa arată un sistem toxic. Unul care oferă, dar nu dă. Unul în care angajatul contează…dar doar în viitor. Când ajungem la…completați voi aici.

Astfel de sisteme pot exista doar dacă le ajutăm. Acceptăm să dăm tot, fără să primim mai nimic în schimb. Acceptăm promisiuni și nu cerem niciodată socoteală. Până la un moment, când totul începe să ni se pară normal și începem și noi să promitem la alții, știind că nu vom putea livra niciodată.

Astfel de sisteme pot dispărea când alegem să rupem lanțul. Cerem mai mult, pentru noi, pentru colegii noștri. Și înțelegem că loialitatea se oferă, înainte să ni se ceară. Promisiunea se dă abia după câteva promisiuni onorate.

Ați mai văzut astfel de situații?

hashtag#evolutionjourney hashtag#cultura hashtag#toxicitate