Câteodată idioțenia umană chiar nu are limite.
De fiecare dată când mă plimb într-o pădure, mă întristează să văd că unii oameni încearcă să contrabalanseze micimea lor cu inscripții cu numele lor în scoarța copacilor.
Un om din Florida însă a dus această formă de agresiune la un alt nivel și s-a gândit să-și exprime admirația lui față de Trump pe un mamifer acvatic și a gravat cu un cuțit numele fostului președinte în pielea lamatinului.
Știu că conexiunea noastră cu natura este din ce în ce mai slabă, dar mă tulbură să văd astfel de știri. Nu pot înțelege cât de mare lipsă de empatie îți trebuie ca să faci așa ceva nu unei plante, care nu se poate apăra sau exprima, dar unui mamifer, ființă capabilă de exprimarea durerii și a stresului.
Furia inițială s-ar duce spre făptaș, dar apoi mă gândesc că soluția nu este căutarea și pedepsirea psihopaților capabili să facă așa ceva, ci mai degrabă aș putea să mă uit la cultura și mediul în care trăim, la care contribuim, care generează astfel de frustrări, astfel de exprimări extreme.
Nu aș putea să iert astfel de gesturi niciodată, dar nu pot să nu mă gândesc cât de mult trebuie să fii ignorat, să nu fii ascultat de nimeni ca să simți că te poți exprima doar astfel.
Nu cred că putem păzi ficeare animal sau fiecare petec de natură pe această planetă ca să prevenim astfel de întâmplări, dar putem să ne asigurăm că avem o cultură care nu este contruit pe clivaje, care are în centru argumentarea, ascultarea și includerea tuturor în viața cetății.
Nu trebuie să convingem fiecare om ca natura este importantă, trebuie doar să convingem oamenii să se gândească dincolo de ego-ul lor, dincolo de propria persoană. Când începe să-ți pese de ceilalți, începe să-ți pese și de natură.