Evenimentele din viața personală pot avea un impact foarte mare asupra carierei noastre.
Dacă se întâmplă ceva cu o semnificație pozitivă mare, cum ar fi o nuntă, nașterea unui copil, o reușită semnificativă al unui apropiat etc., este posibil ca și motivația și performanța noastră să crească.
Când se întâmplă ceva neplăcut în viața nostră personală, ca pierderea cuiva, o boală, o problemă financiară, de cele mai multe ori ne este greu să fim cu concentrarea la cote maxime.
Prespupun că nu v-am zis ceva nou acum. Cu toți știm și acceptăm asta.
Mă întreb însă de ce organizațiile noastre nu țin cont deloc de aceste aspecte cu influență majoră.
De cele mai multe ori în majoritatea organizațiilor nu se încurajează să fii om și uman. Nu se acceptă să amesteci viața personală cu cea profesională. Nu se înțelege că suntem ființe emoționale și ce se întâmplă acasă poate să influențeze masiv cum performăm.
De multe ori profesionalismul înseamnă lipsa afișării sentimentelor sau a gândurilor. Nu contează ce se întâmplă în viața ta, tu tre să pari în fiecare zi la fel și să te comporți la fel.
Această pretindere însă consumă și mai multe energii la rândul lui.
Cred în organizații în care oamenii nu sunt resurse, ci ființe complexe, care au o viață dincolo de birou și au și curajul, încrederea să vorbească despre asta.
Cu cât acceptăm mai mult autenticitatea și umanitatea, cu atât o să înțelegem mai bine cultura și performanța.