Cu cât avansez în vârstă, cu atât mai mult îmi devine mai clar că nu trebuie să mă feresc de cei care care au valori și filosofii de viață radical diferite de ale mele, ci mai degrabă de oamenii care au construit narative atât de fixe despre lume, că nici nu pot să conceapă că adevărul lor ar putea fi disputat în anumite condiții.
Cu alte cuvinte prefer un dialog cu o persoană ostilă, dar deschisă la dialog, față de un aliat fanatic, cu care nuanțele și argumentele nu numai că nu contează, ci ele nici nu pot exista.
Asta nu înseamnă cu nu e bine să crezi în cauze. așa cum și eu cred că existe cauze nobile în viață.
Înseamnă doar că fanatismul e mereu frână soluțiilor și inclusiv inamicul cauzei în care fanaticul crede.