Încercarea politicienilor de a încerca să pară deștepți și a veni cu soluții simple la probleme complicate creează mai degrabă probleme, nu rezolvă.
la o primă vedere pare logic, ridicăm vârsta de pensionare, plătim mai puțini bani din bugetul de stat.
Dar:

• ce se va întâmpla cu șomajul în rândul tinerilor dacă o bună parte din forța de muncă nu se retrage când era planificat? Țări mult mai dezvoltate au probleme grave de acest gen, de exemplu în Corea de Sud șomajul tinerilor atinge cote istorice, nemaivăzute până acum
• oare va ajuta economia, companiile și cultura organizațiilor să ținem mai mult generații care au mai degrabă mentalitate fixă și nu de creștere, cu o competivitate și un perfecționism crescut în sistem? Vedem cât de bine ne merg instituțiile acum, probabil că e bine să mai ținem oamenii care au menținut această stare, chiar dacă nivelul lor de motivație va fi spre 0
• nici până acum nu cu orele petrecute la birou au fost probleme, ci mai degrabă cu productivitatea. Nu mai bine ne-am gândi cum să creștem productivitatea și eficiența activităților, cu oameni de calitate care n-au plecat încă, decât să anunțăm măsuri univresal aplicate, care probabil vor reduce performanța și mai mult?
  Lumea nu este simplă, iar problemele nu au soluții ușoare, care să poată să fie făcute din pix.
  Însă ca să putem ajunge undeva, trebuie să știm unde vrem să mergem.
  Înțeleg ideea, mai tăiem din cheltuieli. Dar cu ce preț? Și ce facem cu economiile, în momentul în care avem un sistem ineficient care poată să înghită fără urme orice surplus, fără să ofere ceva la schimb?