Ești de ajuns.
Nu trebuie neapărat să înveți să citești sau să asculți cărțile de două ori mai repede cum ai face-o în mod normal.
Nu trebuie să știi, să monitorizezi și să controlezi fiecare aspect al vieții tale, de la somn, odihnă, nutriție, muncă, relaxare, mișcare și echilibru mental.
Nu trebuie să știi absolut toate teoriile și ideile care apar în fiecare zi.
Nu trebuie să fii perfect.
Mi se pare absolut în regulă să vrem să învățăm și să creștem. Mai mult, este de dorit.
Însă și aici, ca în toate domeniile vieții, este bine să trasăm bine granițele de la bun început.
Venim din culturi perfecționiste, care deja ne induc ideea că nimic nu este de ajuns și că niciodată nu putem fi destul de buni. Dacă plecăm de aici autodezvoltarea continuă poate fi o capcană și o sursă continuă de stres.
Dacă mereu ne uităm la ce ne lipsește, la unde nu suntem de ajuns și ce nu facem bine, autodezvoltarea poate deveni mai degrabă o obsesie sau o cursă fără sfârșit.
Dacă plecăm de la ideea că suntem de ajuns, în impefecțiunea noastră, perspectiva se schimbă. Învățăm pentru că suntem curioși, nu pentru că nu suntem destul de buni. Învățăm pentru că știm că suntem work in progress și căutăm perspective noi, nu să ne reparăm.
Învătarea ne aduce mereu noi dimensiuni în viață. Depinde însă de abordarea și mentalitatea dacă ne ajută realmente să creștem sau mai degrabă devine o sursă de stres, o încercare de a satisface perfecționismul nostru infinit.

evolutionjourney #invatare #perfectionism #cultura