Azi am ajuns la 40 de ani și mi-am luat câteva momente de reflecție să-mi analizez ultimii 20 de ani în viață, adică anii în care am fost activ profesional și social.

Dacă la 20 de ani vedeam societatea și cariera ca pe o piramidă în care rolul meu este să ajung la vârf, acum mă interesează numai cum construim aceste structuri și cum ne simțim cu noi și cu cei din jurul nostru.

Atunci credeam că funcțiile și rezultatele mă vor defini, acum știu că relațiile mele cu oamenii din jur mă definesc.

Când mă gândesc la ce motive aș avea să fiu mândru, nu îmi fuge mintea la pozițiile mele, la cifre, proiecte sau reușite, ci la faptul că la 40 am o minte mai flexibilă decât la 20.

Acum 20 de ani aveam adevăruri absolute, eram ferm în afirmațiile mele și mai bine duceam echipele mele în direcția greșită, decât să recunosc că am greșit. Credeam că lumea e alb și negru, iar nuanțele sunt pentru oamenii confuzi.

Dacă e să fiu mîndru de ceva, sunt mândru că azi accept mult mai ușor nu numai greșelile, dar și ideea că poate că felul în care mă uit eu la lume nu este mereu potrivită. De cele mai multe ori noi asociem senioritatea cu păreri ferme, cu expertiză vastă, cu experiență.

Eu vă pot spune că la 40 nu știu multe, dar sunt deschis ca oricand să învăț. Cea ce vă doresc și vouă.