Într-o lume în care narcisismul este un avantaj competitiv pentru a ajunge mai sus în majoritatea organizațiilor și în care tindem să promovăm oamenii extroverți, zgomotoși care proiectează un grad mare de siguranță de sine, m-aș uita mai degrabă către oamenii mai introverți, mai liniștiți dacă aș căuta lideri.

Iată câteva motive:

– oamenii care nu caută lumina reflectoarelor și nu vor să fie văzuți cu orice preț, lasă mai mult spațiu celor din jur să crească, să fie observați și să se exprime

– oamenii care nu caută să vorbească mereu pot avea o capacitate mai mare de a asculta. În felul asta pot ști ce fac oamenii, ce nevoi au și pot oferi suport real.

– vocea lor nu acoperă toate ședințele și discuțiile, așa că șansa ca mai mulți oameni să se poată exprima crește

– prin exemplu personal inspiră și acea parte a organizației care deseori este uitată, a introverțilot liniștiți

– dacă nu visează să aibă putere, șansa să abuzeze de ea scade

Ce exemple aveți și voi pentru a fundamenta nevoia de a avea mai mulți oameni introverți în poziții de leadership?

#evolutionjourney#leadership#cultura#introvert