Nu ar trebui să fie o surpriză că în Australia se respectă legile.
În 2009, tot la Australian Open un paznic la oprit pe Federer și i-a refuzat intrarea în vestiar, pentru că nu avea badge-ul la el.
I-a zis, că nu contează cine este, fără să respecte regulile nu are cum să intre.
Ce a fost diferit atunci este că Federer nu s-a supărat, nu s-a certat și nu l-a întrebat pe paznic dacă știe cine e el. A acceptat situația calm și a așteptat să vină staff-ul lui ca să-i aducă badge-ul.
Regulile au sens din perspectiva leguitorului. Din acest motiv sunt create.
Federer ar fi putut să spună că tot incidentul este o prostie. Toată lumea îi știe fața, chiar și paznicul, iar faptul că a fost oprit a fost un exces de zel.
Dar n-a făcut asta.
Știa că lumea este cu ochii pe el și a înțeles că o regulă care într-un moment pare lipsit de sens poate să facă diferența în alte momente. Știa că legile și democrația funcționează în momentul în care legile stabilite de mechanismele agreate de comun acord sunt aplicate în toate cazurile și pentru toți oamenii.
Știa că el are o poziție de leadership, iar liderii văd dincolo de interesele lor.
Iar el a ales să vadă nu doar ce i se întâmplă, ci tot contextul.
Iar liderii exact asta fac.
Se poate și așa.