Deși mă exprim des și sunt generos cu părerile, experiențele și teoriile mele, învăț din ce în ce mai mult că e mult mai ușor să percepi, să conștientizezi și să declari, decât să și faci, să schimb ceva pe bune.
Când m-am întors în țară acum 2 ani eram ars, golit și știam că viața clădită pe competiție și succes mă stoarce de motivație, chiar și de pofta de viață.
Am schimbat totul în viață, de la carieră, la oraș, la casă, la obiceiuri și la o parte din oameni.
Am început terapie, coaching, citit, învățat și experimentat ca să aflu cu ce aș putea să mă hrănesc dacă nu mă hrănesc cu reușite.
Am venit cu multe realizări, multe texte frumoase, multe mărturisiri și a-ha-uri. Am venit cu multe planuri.
Mechanismul de autoapărare, sistemele noastre interne, antrenate decenii întregi nu se lasă așa de ușor.
Deseori m-am prins să vorbesc frumos despre cum ar trebui să fim, cu toții, ca apoi să văd că fix eu nu sunt așa. Deseori m-am hotărât să merg într-o direcție, definită ca bună, ca să mă prind că defapt sprintez fix în sensul invers.
Ce vreau să zic e, că schimbarea nu este nici ușoară, nici facilă. O să vezi zilnic zeci de feluri în care eșuezi, în care te dezamăgești, în care faci fix invers de cum ai vrea și în care ești tentat să te întorci de unde ai plecat.
Dar știu și că greul trece, chiar dacă în momentul în care ești în tunel, nu vezi acest lucru. Știu că momentele grele aduc după multe momente frumoase, cu calm, cu sens.
Nu fi prea dur cu tine, nici dacă te prinzi că mergi în senul opus în care ți-ai propus. Corectează-te și mergi mai departe.
Doar nu te opri.