de George Butunoiu

Foarte mulţi candidaţi sunt revoltaţi că, deşi îndeplinesc toate condiţiile din cutare sau cutare anunţ de recrutare, nu primesc jobul, sau, adesea, nici măcar nu sunt invitaţi la interviu.

Şi, sigur, conchid că jobul fusese dat cu zece zile înainte de apariţia anunţului, că totul se face numai pe pile la noi, că fetele de la HR nu înţeleg nimic, că managerii sunt proşti, că în ce ţară trăim, că de ce în Germania e altfel, şi multe altele, asemenea. Unii scriu comentarii cu sictir pe Facebook şi pe unde mai apucă, trimit cereri imperative de explicaţii, notificări că vei fi dat pe mâna antidiscriminatorilor, judecătorilor, itemeului sau mai ştiu eu cui… Alţii intră în panică şi se duc să plătească tot felul de consultanţi care să le explice „unde au greşit”. Când îi întreb dacă nu s-au gândit că mai sunt şi alţii „care îndeplinesc toate condiţiile din anunţ”, poate chiar cu zecile sau cu sutele, aproape toţi rămân perplecşi, stupefiaţi, sideraţi, uluiţi, bulversaţi, trăsniţi, li se tăie respiraţia. Nu, nu se gândiseră…

Şi nici că orice angajator sau recruiter care pune un anunţ mai are şi alte criterii de selecţie, pe care nu le scrie acolo, din motive numai de el ştiute. Adesea intenţionat, uneori că a uitat de ele, alteori îi vin în minte mai târziu, ca metoda eficientă de filtrare a celor neatenţi sau cu mintea mai scurtă, şi câte şi mai câte.

Că tot vorbeam despre Germania, am avut odată un client neamţ, care a venit să deschidă businessul lor în România. Chestii industriale, ca toţi nemţii care se respectă. Trebuia să găsim un country manager. Mi-a dat el toată lista lui cu cerinţe şi ne-am apucat de treabă. I-am prezentat câteva profiluri de candidaţi, printre care şi pe câţiva de la Siemens, care nu numai că „îndeplineau toate condiţiile”, ci păreau şi candidaţii ideali, pentru că veneau exact din domeniul lor, ba unii vorbeau chiar şi germană. Le citea pe toate cu multă atenţie, aşa cum face orice neamţ care se respectă, spunea „interesting, very interesting”, dar când ajungea la unul de la Siemens, îl dădea instantaneu deoparte, cu acelaşi comentariu: „he does not meet our requirements”. L-am rugat de vreo două ori să-mi detalieze, însă se vedea clar că nu are niciun chef să facă asta.

Peste mult timp, am ajuns să vorbesc despre asta cuiva de le ei din firmă, din întâmplare. „Cum, nu ştiai? Când a fost el country manager în Vietnam, nevasta l-a înşelat cu unul de la Siemens, de acolo. Dar să nu-i spui că ştii…”

adevarul.ro