Cum stăm cu recrutarea pentru ministru – mulți comentatori au rugat să scriu ce se întâmplă în continuare, și alții sunt la fel de curioși, sunt sigur, chiar dacă nu au spus-o.
Așadar, rezultatele au fost cele pe care le așteptam. Am intuit bine reacțiile, și din partea celor interesați, dar mai ales avalanșa de ironii și de înjurături legate de salariile puse clar în anunț (4,500 de lei pe poziție), ale celor care credeau că știu mai bine decât mine cum se face o recrutare: cum că angajăm sclavi, că e o insultă, o rușine, că nu știu care e piața, că eu nu știu cum se fac recrutările, că aia, că ailaltă…
În 2 zile am primit ceva mai mult de 150 de CV-uri. După ce le-am dat deoparte pe cele care încălcau până și regulile cele mai elementare de politețe socială, pe ale celor cu experiență prea multă și prea lungă și pe cele care acopereau doar un singur grup de cunoștințe dintre cele trei cerute (foto/video, text, social media), am rămas cu 18 care acoperă bine două categorii și cu 9 care le acoperă chiar foarte bine pe toate cele trei. Vor mai veni CV-uri și în zilele următoare, probabil cam încă pe atâtea.
Am trimis ministrului pe cele 9, ca să-mi spună ordinea lui de preferințe, după care mă voi întâlni eu cu o parte dintre ei, sau chiar cu toți (7 băieți și 2 fete). Apoi să văd ce recomandări îi voi face ministrului, dacă să ia doar pe unul care să le facă pe toate, dar cu salariu dublu, sau doi între care să împartă activitățile, însă cu încărcare mult mai mică și program așa, ca la stat.
Dacă vor mai fi curioși, o să scriu și cum s-a încheiat recrutarea…
Și o întrebare: dacă ați fi în locul meu, în contextul descris mai sus, ce ați recomanda ministrului, să ia un singur om, dar cu salariu dublu, ori doi între care să împartă activitățile din cele trei grupuri?