Mulți dintre cei care citesc ce scriu despre clădirile vechi, și despre patrimoniul arhitectural, în general, au văzut cât de mult sunt implicat în păstrarea și (re)inserția și (re)valorizarea acestuia în estetica cotidianului urban. Totuși, oricât de mult mi-ar părea rău după blocurile veki, și fiind absolut convins că nu vor putea fi vreodată egalate în eleganță și semnificație, le-aș dărâma totuși pe cele mai multe dintre ele – în special pe cele mai înalte din centrul Bucureștiului. Inclusiv pe cele ale unor mari arhitecți. Într-o țară bogată nu aș face asta, însă România nu-și poate permite acest lux. Dar să se țină prizonier un oraș întreg din cauza lor mi se pare un rău și mai mare. Nașpa că trebuie să spun asta…