de George Butunoiu

O mică întâmplare povestită la o cafea de un fost ministru (recent, un minister-cheie), care în câteva rânduri sintetizează natura profundă a politicii românești. George, când am fost numit ministru, în primele săptămâni treceam adesea din birou în birou ca să învăț numele fiecăruia, cine ce face.

I-am învățat repede pe toți cei din conducere, subordonați direct mie, cu care am ajuns în scurt timp să lucrez aproape zilnic. Pe una dintre directoarele generale am cunoscut-o în prima zi, când am ajuns la minister, apoi câteva săptămâni, sau poate chiar luni, nu am mai văzut-o. Când o chemam să vorbesc cu ea, întotdeauna îmi spuneau că nu e în minister, că e cu treabă pe undeva. Apoi m-am dus chiar eu de mai multe ori la ea în birou, pentru că începuse să mi se pară ciudat că nu reușesc să o văd, și nici măcar să vorbesc cu ea atâtea săptămâni la rând. De fiecare dată era geanta pe birou, telefonul mobil, diverse hârtii, ca și cum tocmai atunci ieșise să facă pipi, să fumeze, sau și una și alta.

Apoi, într-o seară, când am rămas până târziu la birou și credeam că nu mai e nimeni, aud un ciocănit ușor în ușă. Deschid, și intră un angajat pe care îl văzusem de mai multe ori prin birouri, dar nu îi știam numele. Domnule ministru, aș vrea să vă spun ceva, dar dacă îmi promiteți că nu-i spuneți doamnei sau altcuiva din minister. Am promis după multe ezitări, asumându-mi un risc cu asta. Uitați, doamna directoare generală nu lucrează la noi… Cum adică nu lucrează la noi, e în organigramă, și chiar ea s-a prezentat ca fiind directoare generală, când am ajuns în minister. Da, lucrează aici, dar cum să vă zic, nu lucrează aici, dânsa are alt job, în altă parte. Păi cum așa, că eu văd de fiecare dată geanta pe masă, telefonul pe birou, dosare, cești de cafea… Da, așa este. Dar telefonul acela e stricat. Și geanta e goală. Doamna vine dimineață, le pune pe birou, apoi pleacă și câteodată se întoarce seara ca să le bage în dulap. Dar nu în fiecare zi, de multe ori nu se mai întoarce, vine doar dimineața și le aranjează altfel pe birou, în altă poziție. Aha, înțeleg acum… Și de cât timp face asta? De opt ani, de când a fost numită…

Continuarea, aici.