de George Butunoiu

Am pus ieri o întâmplare amuzantă pe Internet, cu un chelner într-un restaurant. Am transcris-o cu multă simpatie pentru el, am și precizat clar în text că mi-a plăcut să stau de vorbă cu el. E mai jos, pe pagină.

A fost amuzantă pentru mine, fiindcă pentru alții s-a dovedit a fi foarte diferită. Chiar și atât de explicită, poziția mea nu a fost deloc clară pentru mulți – se vedea ușor din comentariile și răspunsurile lor. Unii au dedus că m-a deranjat atitudinea chelnerului tânăr, vesel, dezinvolt, frumușel, alții l-au catalogat direct ca „obraznic”, cu conotația negativă uzuală a termenului, coborând opinia mea la nivelul de nerelevantă.

Or, tocmai această obrăznicie merită o analiză mai atentă, fiindcă ne întâlnim zilnic cu ea. Și în recrutare, și în viața de zi cu zi și peste tot. Obrăznicia tinerească, imatură, a celor la început de drum, care acum trec dintr-o lume în alta, știind bine că fără să se mai poată întoarce.

Continuare, aici.