de Sever Voinescu Giovanni Batista Piranesi (1720 – 1778) a avut un destin artistic unic – eu nu mai cunosc altul asemănător.  În general, dacă contemporanii și generația imediat următoare unui artist nu dau multe parale pe el, șansele lui de a deveni nemuritor sînt, practic, zero. Mai mult, dacă după două generații artistul este descoperit de snobi sofisticați și este...

de Sever Voinescu „Bunul-simţ şi simţul umorului sînt acelaşi lucru în viteze diferite. Simţul umorului este bunul-simţ dansînd.“  – William James  După ce au trăit o nesperată glorie în anii ’90, intelectualii români trec acum prin procesul de „rutinizare a charismei“, ca să folosesc o sintagmă weberiană. Într-o carte extrem de interesantă scrisă acum vreo...

de Sever Voinescu Mitul coboară dintr-un orizont imprecis. Se spune că, într-o noapte, Don Juan se plimba pe malul rîului Guadalquivir şi se întreba cum să-şi aprindă o ţigară de foi. De-odată, o mînă apare sub nasul lui, oferindu-i un foc. Mîna venea de pe malul celălalt al rîului. Era mîna Diavolului. Asemenea poveşti se pot culege despre el prin părţile Spaniei, Franţei...

de Sever Voinescu În termenii parlamentarismului britanic, liderul opoziției este șeful partidului cu cei mai mulți parlamentari care nu se află la guvernare. Începînd de ieri, după această regulă (nu discut acum cît este ea de legitim transferabilă în sistemul nostru), Crin Antonescu este liderul opoziției. Evident, cei care au înțeles exact cît de nociv a fost Crin Antonescu...

de Sever Voinescu Încă din timpul vieţii i s-a spus „prinţul spiritului”. E drept, el însuşi şi-a creat opera şi apoi şi-a comentat-o singur cu scopul de a fi socotit chiar asta: un prinţ al spiritului. Roger Caillois spunea despre el că este „spirit pur”, iar Ştefan Augustin Doinaş, aproape într-un veritabil extaz hegelian, spunea că în el spiritul...

de Sever Voinescu Nu ştiu de ce, dar presimţeam că telefonul care sună luni, la miezul nopţii, va aduce o veste cumplită. Cu acest presentiment, am răspuns. Îndurerată, doamna Mariana Nicolesco mi-a spus că tocmai se stinsese maestrul Nicolae Herlea. Un acord funebru, nu mai ştiu bine de unde, din „Rigoletto” poate sau din „Trubadurul”, mi-a acoperit sufletul....

de Sever Voinescu Chiar la începutul eseului său intitulat „Prietenul“, Giorgio Agamben povesteşte despre o controversă dintr-un text faimos al Antichităţii tîrzii, Vieţile şi doctrinele filozofilor de Diogene Laertius. Există opinia că, în textul dedicat lui Aristotel în această carte, s-ar găsi formula „o, prieteni, eu nu vă sînt prieten“. Această opinie, pare-se,...

de Sever Voinescu Există cu adevărat un singur numitor comun al omenirii: boala. Pe lumea asta au existat, există şi vor exista oameni care cred în Dumnezeu şi oameni care nu cred în Dumnezeu, oameni care au iubit şi oameni care nu au iubit niciodată, oameni care se tem de moarte şi oameni care nu se tem de nimic, dar oameni care să nu fi fost bolnavi măcar o dată în viaţa lor nu...

de Sever Voinescu Luat cu treburi, am aflat cu întîrziere despre demisia dlui Daniel Barbu din funcţia de ministru al Culturii. Înţeleg că a demisionat pentru că a zis ceva cu totul nepotrivit – a echivalat banii din programul naţional anti-SIDA cu bugetul unui festival de teatru, sau ceva de genul acesta. Pe mine nu m-a mirat: acum mai puţin de un an, dl Barbu comensura bugetul...

de Sever Voinescu Samuel Beckett a murit pe 22 decembrie 1989. În ziua în care pentru el s-a sfîrşit, pentru mine a început. În destinul său, aşteptarea s-a stins. În al meu, aşteptarea, pînă atunci cuminte, gri, pe cît de mare pe atît de domoală, s-a colorat agresiv, a explodat ca un ţipăt, a devenit o farsă, m-a obosit şi m-a îmbătrînit cu o frenezie căreia, privind acum...