de Vintilă Mihăilescu Bucureștiul fascinează! Sau poate Bucureștii… Dar să pornim de la fascinație,cuvînt ambiguu, privire piezișă… Provenită, se pare, din greacă, trecută prin fascinus,acel falus divin al puterii masculine generative din mitologia romană și protector împotriva deochiului și altor invidii similare, fascinare este clar legată de vrăjire, dar și de...

de Vintilă Mihăilescu Zilele trecute a trebuit să mă documentez și să dau un răspuns inteligent despre „cultura succesului“ la români: dacă există așa ceva, cam în ce ar consta, cam ce spune „înțelepciunea populară“ pe tema asta? Nu m-am gîndit niciodată la treaba asta, așa că a fost o provocare și o îndeletnicire interesantă. Am început cu lingvistica, adică am...

de Vintilă Mihăilescu Acum cîteva zile, pe 4 februarie, s-au împlinit 110 ani de la nașterea lui Nicolae Georgescu-Roegen. ASE i a dedicat o conferință internațională, iar Asociația Facultăților de Economie din România a inclus în programul său de evenimente o conferință a profesorului Victor Ploae. Media au fost și ele prezente prin televiziunea de mare audiență TVH (oricum,...

de Vintilă Mihăilescu – Se pare că unul dintre primele lucruri pe care le fac cei care vor să intre în „clasa de mijloc“ este să-și pună o fațetă dentară! – ? – Ne-au confirmat și niște stomatologi! Se pare că e tot mai la modă… Și urmează o cascadă de detalii. Discuția se poartă în jurul unei cercetări despre clasa de mijloc și cultura materială în România,...

de Vintilă Mihăilescu Ne-am obișnuit cu această percepție socială: la noi ca la nimeni! Un soi de narcisism frustrat ne face să vedem excepționalism românesc pretutindeni – iar în ultima vreme, ne-a crescut apetitul pentru excepționalismul mizeriei: sîntem, de pildă, nu doar corupți, ci musai cei mai corupți! Dar oare chiar așa să fie? Să ne înțelegem însă de la început:...

de Vintilă Mihăilescu Mi-am petrecut translația sufletească dintre ani cu traducerea lui Bach de către Liszt din preludiu și fugă, expediată de Ciprian, care mă alimentează, somnambulic, cu interpretări rare, și cu fantoma traducerii care îl bîntuie, vizionar, pe Bogdan. Lui Vintilă, care face deja oficii de traducător; intelectual-traducător – îmi scrisese acesta pe cartea...

de Vintilă Mihăilescu Din josul scării, din susul scării, vine miros de sarmale. Acum, în clipa asta, toți românii fac sarmale. În toate casele, cu ușile și ferestrele închise, fierb olițe, oale și oloaie cu sarmale. Mă înduioșez pînă la lacrimi de această solidaritate umană și încep să simț tradițional. Era acum aproape douăzeci de ani, primul meu text sarmalic din...

de Vintilă Mihăilescu Sîntem obișnuiți să discutăm de­spre religie fie în termenii trans­cen­denței, fie în cei foarte mundani ai relației dintre stat și Biserică. Și totuși, Durkheim avea dreptate cînd spunea că religia este o problemă eminamente socială, distinctă de credința fiecăruia dintre indivizi. În ce sens? Păi, gîndiți-vă: dacă 96% din societatea...

de Vintilă Mihăilescu Your pa’ is rich and your ma’ is ­good looking / So, hush, little baby don’t you cry… Ella Fitzgerald susură din plafon și umple spațiul gol al barului care se expune soarelui mediteranean pe toate cele trei laturi ale celui mai elegant hotel din Tunis. Din cînd în cînd, vocea Ellei este acoperită de rîsetele ultimilor reprezentanți ai rasei bogate care,...

de Vintilă Mihăilescu Se pare că  nu am fost singurul care a observat (sau i s-a părut…) că anul acesta, de 1 Decembrie, au fost mai multe steaguri tricolore pe străzi, pe maşini şi pe la geamuri. În ori­ce caz, parcă mai multe decît acum doi ani, să zicem – şi,  în orice caz, mult mai mul­te decît acum douăzeci de ani. Îmi a­duc aminte că, nu cu mulţi ani în urmă,...